Triunghiul Papusilor II

Capitolul II

Cosmarurile mele erau intodeauna reale , corpul meu creat pentru a aduce zambetele pe fetele omanilor era trist , era fara viata , nu inteleg cum ei , oameni puteau fi atat de orbi in legatura cu mine , nu vedeau cat de nefericita sunt? Privirea rece ce mio arata intodeauna Marcus inaintea inceperi unui spectacol imi baga groza in oasele de lemn ale mele. Spectacolul asta avea sa fie ceva nemaivazut , sa esueze , planul meu avea sa functioneze sau nu. Mi-am tinut micutul meu numar cel de a distra oameni , toata lumea avea zambetul acela de incantare pe fata dar cand nimeni nu se astepta am sarit in multime, m-am indreptat spre usa cea mare unde nu era nimeni. Am deschis usa , simnteam adierea vantului ce imi alina parul care imi era legat cu o funda rosie, visam la ziua aceasta de multa vreme. Dar urletul acela infiorator care ma striga ma facea sa am putere mai mare sa alerg spre necunoscut, auzeam cum lumea exclama socata.
In sfarsit eram libera de a face ce vreau , de am gasi un loc care sa fie al meu sa se poata numi acasa.
Nu stiam unde sa ma opresc sau incotro sa o iau , asa ca am facut un mic popas pentru ami aseza gandurile si pentru a ma odihni, in acel moment am auzit niste zgomote nu am apucat sa ma intorc sa vad, cinev mi-a aparut in fata si a incercat sa ma atace.
-Hmmm … ce avem noi aicea? A spus un motanul care era de o culoare portocalie cu pete albe si ii lipsa un ochi .
Am incercat sa fug dar iara mia aparut in fata.
-Nu ai unde sa fugi , papusa de doi bani ce esti .
Imi era frica , abea daca mai puteam respira , cand a aparut ceva din intuneric si ma salvat.
-Donny , Donny , parca ti-am spus ca nai ce cauta aicia , este teritoriul meu , si numai al meu, nu am de gand sal impart cu un trisor ca tine.
-Snnnuu….Snupins, esti chiar tu?
Vocea motanului nu mai era la fel , ii tremura parca se temea de cea ce se ascunde in intuneric , nu puteam sa ghicesc ce se afla in celalalt colt de strada ii vedeam duar umbra care semana cu umbra severa care imi amintea de infricosatorul Marcus , dar nu era duar umbra, mai era si vocea , nu era una obisnuita era subtire incat acea persoana parca plutea cand vorbea.
-Da Donny , eu sunt , in carne si oase , ce credeai ca ai scapat asa de usor de mine?
-Dar este imposibil , tuu, cumm , nu intelegg … mrrrrr
Nu intelegeam ce vorbea motanul cu acea persoana misterioasa , dar inainte de ami da seama motanul a disparut auzinduse in urma lui o gramada de vorbe rostite de el :
,,El , acicea? nu se poate , dar cum ? cum e posibil asa ceva”
Si tot asa a continuat pana a disparut in ceata ce se lasease pe acea strada pustie.In momentul in care a iesit din acel colti sinistru unde i se vedea duar umbra mi-am dat seama ce fel de finta era , era un sobolan nu prea frumos la aspectul fizic dar iti dadea o stare de bucurie atunci cand ii intalniai privirea.
-Banuiesc ca ar trebui sa-mi multumesti?
Era o intrebare la care el batea un apropo , nu-mi gaseam cuvintele ca sa pot vorbi corpul , mintea chiar si inima imi erau inghetate de frica, dar mi-am facut intr-un final curaj si i-am multumit.
-Muuuultumesc!
Nu am apucat sa deschid gura dinou sau nici macar sa respir ca el a inceput sa vorbeasca dinou.
-Banuiesc ca nu esti de prin locurile astea , pari obosita , nu vrei sa mananci ceva?Hai nu-ti fie teama nu o sa-ti fac nici un rau….Urmeazama.
Si asa am si facut l-am urmat pana intr-un barlog care era ascuns intr-un canal lung dar destul de confortabil , oriunde era mai bine decat in acel teatru alaturi de Marcus.
-Sper ca-ti place branza, duar atata am …
Cum putea o finta a subteranului asa de infricasatoare sa fie asa de darnica?A venit cu un platou micut dar destul de incapataor pentru o portie de branza si l-a pus pe masuta rotunda cu picioare de lemn.
-Care este numele tau micuta marioneta?
-Numele meu?Eu nu am un nume , nimeni nu ma striga pe nume pana acuma.
-Atunci ce ai zice sa-ti dam un nume, a da am uitt ca sa ma prezint numele meu este Snupins. A spus sobolanul care nu mai arata deloc infricosator.
Si a inceput sa se invarta intr’o parte si in alta a camerei, murmurand niste nume foarte ciudate .
-Lola … nu , nu nu-mi place , Mery … hmmm nici asta nu-mi place , tie iti place ?
Mi se parea destul de dragut numele Mery dar nu ma lasat sa raspund la intrebare ca a inceput sa mormeie dinou , de o data sa rastit aducanduma la realitate din gandurile ce le aveam.
-Gata stiu , sunt un geniu ….. ha ha ha ha …. ce zici de Didi ? Haide trebuie sa-ti placa , e frumos , am cunoscut o buburuza cu numele asta cand am fost in ,,Padurea fara crengi” da stiu ciudat nume pentru o padure nu crezi?
A inceput sa imi povesteasca o gramada de amintiri punandumi cate o intrebare dar niciodata nu apucam sa raspund ca incepea sa isi aduca aminte de alte si alte lucruri .

1 comentariu

  1. 9LjEdI yfnupjjdtyos, [url=http://zlqqwrflsuuk.com/]zlqqwrflsuuk[/url], [link=http://tdmawjgfbxpq.com/]tdmawjgfbxpq[/link], http://ebplfhtophhs.com/


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s