Triunghiul papusilor I

Capitolul I

Cine sunt? Ce fac? Increderea nare limite , poti fi tu insuti sau iti poti creea indentitatea acea falsa pe care multi dintre noi o avem. Asa incepe si viata mea de papusa ,fugind incercand sa-mi gasesc libertatea.
2.06.1997 tin minte ziua acea cand am fugit pentru prima data din acel teatru bantuit. Marcus, proprietarul ma tinea inchisa intr’o camera fara pic de lumina naturala, eram papausa lui , cea care distra oamenii aducandui bani. Unde era lumina soarelui , unde era casa mea? De ce de fiecare data cand incercam sa fug ma prindea? De ce imi pun atatea intrebari care nu isi au niciodata raspunsul? Pasi care se aud pe coridor imi dau acel fior de groaza care numi da pace niciodata, da e el ,Marcus ,care vine si ma scoate in fata acelei multimi care ma asteapta. Spectacolul nu sa terminat ca toate celelalte , Marcus nu era mandru de munca ce am facuto si ma inchis dinou in camera acea triunghiulara, nu era mare ci din contra foarte mica pe vremuri era cea mai viuaie camera din acel teatru in ea locuia cea mai frumosa papusa maioneta din intregul teatru, pur si simpu toata lumea o iubia, dar si ea la randul ei nu era fericita alaturi de Marcus si a fugit, de atunci nimni nu o mai vazuse. Eu aveam acelasi plan pe care Annia papusa maioneta la urmat, dar fusesem prinsa. Zilele se scurgeau , la fel si lunile si nu puteam gasi nici o solutie de a pleca spre inceputul unei noi vieti.
Vineri , o zi ploioasa dupa spectacol m-am indreptat spre iesirea din scena cand Marcus mia aparut in fata cu un baietel tragandul dupa el. Numele lui era Junior fusese parasit de catre mama lui in fata portilor de la intrarea principala din teatru. Marcus la luat facandul una din slugile lui, atunci cand l-am vazut am inceput sa vad lumina din sufletul meu la fel si dorinta de a fi libera . Nu mi-am dat seama cand am intrat in camera ca Marcus il impinse si pe baiat inauntru.
Avea ochi albastri plini de lacrimi , parul lui ca si graul era ciufulit iar hainele lui murdare erau rupte in majoritatea locurilor.
Ia-m intins o patura pentru a se acoperi cu ea , dar sa uitat la mine speriat si sa retras si mai mult in intuneric. Am asteptat sa adoarma si l-am acoperit , patura mea nu era destul de mare pentru el si am luato si pe cea de pe pat cu care ma invleam eu. Omeni ma credeau acea papusa nebuna , nimeni nu ma privea in ochi sa-mi vada suferinta prin care as fi putut muri in curand.
Junior s-a trezit dar nu se uita la mine , probabil era traumatizat de cosmarurile prin care a trecut, dar m-am bagat in seama cu el incercand sa aflu cat mai multe detali despre el.
-Hei, cum te cheama?
-Promiti ca nu-mi faci rau?
Mia pus o intreare la care nu aveam pregatit un raspuns.
-Pe cuvant de marioneta.
-Junoir , Junoir este numele meu.
-Junoir , cum ai ajuns aicea? M-am temut sa-i pun aceasta intrebare de teama ca il voi face sa sufere mai mult , dar totusi am facuto.
-Nu stiu, tot ce imi aduc amintesc este cum mama urla si ii implora pe ei sa nu-mi faca rau.
-Care ei? Curiozitatea mea crestea din ce ince mai mult.
Pe coridor se auzeau dinou pasi aceia care imi dadeau groaza dar de data asata nu veneau dupa mine , veneau dupa el , dupa Junoir.
-Hei ,tu, orfanule vinou dupa mine.Astrigat marcus cu vocea lui grosa.
Imi era frica de cea ce i se va intampla micutului meu prieten, dar nu puteam face nimic , eram duar o mica marioneta ce ava visurile ei de a fi libera , de a cunoste natura , de a sti ce inseamna a iubi pe cineva.