Meniti sa fie impreuna….

Meniti sa fie impreuna….

Pentru ca asa incepe povestea noastra , o sa incerc sa nu dau nume dar este bazata pe fapte reale….
Intr’o zi , nu ma intrebati care zi , era o zi oarecare o fata a inceput sa vorbeasca cu un baiat , da nestind ce se va intampla pe viitor. Zilele se scurgeau din ce in ce mai repede iar ei vorbeau din ce in ce mai mult. El o considera ca pe o sora , in schimb ea , daca va intrebati care ea , aceea fata il considera mai mult de atat, il iubea , defapt nu putem spune ca il iubea deoarece aceste doua cunvinte nu isi gasec limita , ea il admira foarte mult pentru cea ce ascunde in interior lui, sentimentele ei era imense nu imense enorme. Totul era perfetc , ea ascundea de toata lumea acest mic secret pana intr’o zi cand a marturisit celei mai bune prietene adevarul iar aceasta a incurajato sa ii spuna si lui. Ea a recunoscut intr’un final spunandui tot ce simnte , dar era prae tarziu , el isi facuse alta prietena. Pamntul se facea din ce in ce mai mic pentru ea , simntea cum lumea se inghesuie , cum nu mai are loc sa respire. Nu mai putea sa discute decat cu prietena ei cea mai buna. In fiecare seara varsa o lacrima pentru el ( chiar daca nu merita) sentimentele ei nu se risipisera, dar in cele din urma el a recunoscut adevarul , el avea aceleasi sntimente fata de ea si ba chiar a renuntat la tot pentru ea.

Lacrimi ce ucid

Lacrimi ce ucid

Intoarcete sa-ti vad chipul palid
Vreau sa-ti vad privirea ptr. care as putea sa ucid
Distanta ce se va micsora candva
Imi va spala sufletul stropit cu otrava.

Esti asa de departe , dar totusi asa de aproape
Ochi mei vor sa te ingroape
Dar sufletul meu te apara fara sa vrea
Urmanduti pasi pe acea carare rea.

Ploaia va sterge urma suferintei
Visand la puterea artei
In care tu ai putea veni spre mine
Trecand prin clipe depline.

Triunghiul Papusilor III

Capitolul III

Minutele se scurgeau la fel si orele , Snupins era un tip de treaba si avea o gramada de amintiri minunate,o data a reusit sa fuga de un roi de albine cand a incercat sa fure de la ele miere sau a fost invitat de onoare la concertul ,,Fereastra Sparta” , daca vreti va spun cine sunt cei din ,,Fereastra sparta” nici eu nu stiam de ei pana sa nu-mi spuna Snupins. Deci unde ramasesem ….aaaa da … este o formatie de muzica rock , formata din 3 baieti si o fata ei sunt cei mai celebri in lumea de jos, lumea de jos fiin lumea subterana . Si cum am mai stat noi de vorba lui Snupins ia scapat niste fraze triste simnteai durerea pe care o are numai privindui ochi inlacrimati.
-Pe vremuri nu stateam singur , casa mea era locul cel mai frumos din lumea intreaga deoare ce o aveam pe ea , ea era cea mai frumoasa creeatura pamanteasca , ne iubeam muult , o chema Elizabet ,dar….
Nu prea putea sa vorbeasca ii tremura vocea , nu intelegeam cum el o fiinta asa de amuzanta poate saa ascunda in sufletul lui o istorie asa de dificila , sa sufere duar cand se gandeste la numele ei , dar in ciuda balbaielilor a continuat sa vorbeasca.
-Dar… ea a fost ucisa , nu ea trebuia sa fie acea persoana care sa paraseasca lumea pentru totdeauna eu
trebuia , dar m-au cautat si in loc sa am gaseasca pe miine au gasito pe ea, de atunci am jurat ca nu voi avea liniste pana ce nu vor plati pentru ce mi-au facut, si asa a si fost . Multi dintre cei de jos au crezut ca eu am murit odata cu ei in acea explozie, nimeni nu se astepta ca sa mai traiesc.
Se lasase linistea, se auzeau acuma bataile vantului cum se loveau de fiecare lucru ce il intalneau in cale.
-Cred ca sa facut cam tarziu ,ce ai zice daca ne-am termina ceaiul si am merge la culcare?
A soptit prin urma lacrimilor cei inundau fata.
Dimineata era sinistra , dara lasata de roua pe iarba se scruge lin spre pamantul subred, ieseam impreuna cu Snupins pe usa de la intrarea principala sfatuinduma ce sa fac.
-De ce nu stai cateva zile aicea cu mine?
Snupins era asa de amabil cu mine nu stiam daca voi putea vreodata sai multumesc pentru tot sprijinul care mi la acordat.
-As putea sa stau cateva zile , deoarce habar n-am unde ma voi duce.
-De ce nu mergi in Taramul Papusilor?
-Exista asa ceva?Unde il pot gasi?Ce fel de fiinte traiesc acolo?
L-am bombardat cu intrebari , nu imi imaginam ca exista asa ceva , acolo putea fi casa mea , duar ca nu stiam unde se afla , Snupins era singura mea salvare care ma putea ajuta in situatia asta.
-Ce ai zice daca ne asezam jos pe balansuar si atunci sa-ti povestesc?
A inceput sa-mi povesteasca fiecare detaliu oricat de mic ar fi fost el eram asa de fascinata de acea lume in cat credeam ca visez cand Snupins imi descriea cate un lucru anume, zilele urmatoare ce le-am petrecut impreuna cu micutul meu sobolan am discutat despre cum sa ajung in Taramul Papusilor.
Ziua plecarie sosiera iar eu mi-am luat ramas bun de la Snupins si am plecat pe drumul meu spre locul pe care il voi putea numi acasa.
Urmam planul exact cum il facusem si ajunsesem la Barul de Lemn unde am intrat pentru a face un micut popas si pentru ami potoli foamea.Era un local foarte ciudat cu multi oameni sininistri , daca nu ma uitam la ei, ei nu imi faceam nimica. Un om mic de statura cu barba rosie si cu o imbracaminte neobisnuita a veni sa-mi ieie comanda , dupa presupusurile mele era un spiridus.
-Ce vrei, domn’soara?
-As vrea un pahar cu apa , daca se poate .
M-am uitat la el si mi-am dat seama ca a inceput sa se strambe asa ca am coborat privirea si mi-am scos din sacosa ceva ce-mi pregatise Snupins de mancare.Dupa ce am terminat micutul popas am pornit dinou la drum , nu mai aveam muult de mers cam vreo doua sau trei zile.
Trebuia sa gasesc localul Patura Moale , unde sa pot ramne peste noapte, se intunecase deja cand eu mergeam linistita pe marginea drumului in cautarea acelui local.
-Oac…
Nu imi dadeam seama ce poate fi acel sunet ciudat dar il auzeam din ce in ce mai tare si mai des, mi-am intors privirea in spate pentru a putea vedea cine e , dar nu era nimeni , mi-am intors dinou privirea in fata si acel lucru sinistru care facea ,,Oac” era defapt o broasca .
-Ce cauta o marioneta mica pe strazi singura la ora asta? Oac…
-Nu te priveste pe tine .
Am raspuns pe un ton mai aspru , crezant ca ma va lasa in pace si va pleca.
-Mai , mai dar ce marioneta curajoasa avem noi aicea, ce as putea face eu cu ea? HMMMM…
Nu a mai avut timp sa se gandeasca , ca intre timp cand ea nu a fost atenta am luat o piatra si i-am dat in cap , in secunda urmatoare sa auzit un zgomot ciudat ,,POC” si sa prabusit la pamant , mi-am luat sacosa si am fugit.
Am vazut de la distanta un felinar si m-am indreptat spre el , acolo se afla localul Patura Moale.

Triunghiul Papusilor II

Capitolul II

Cosmarurile mele erau intodeauna reale , corpul meu creat pentru a aduce zambetele pe fetele omanilor era trist , era fara viata , nu inteleg cum ei , oameni puteau fi atat de orbi in legatura cu mine , nu vedeau cat de nefericita sunt? Privirea rece ce mio arata intodeauna Marcus inaintea inceperi unui spectacol imi baga groza in oasele de lemn ale mele. Spectacolul asta avea sa fie ceva nemaivazut , sa esueze , planul meu avea sa functioneze sau nu. Mi-am tinut micutul meu numar cel de a distra oameni , toata lumea avea zambetul acela de incantare pe fata dar cand nimeni nu se astepta am sarit in multime, m-am indreptat spre usa cea mare unde nu era nimeni. Am deschis usa , simnteam adierea vantului ce imi alina parul care imi era legat cu o funda rosie, visam la ziua aceasta de multa vreme. Dar urletul acela infiorator care ma striga ma facea sa am putere mai mare sa alerg spre necunoscut, auzeam cum lumea exclama socata.
In sfarsit eram libera de a face ce vreau , de am gasi un loc care sa fie al meu sa se poata numi acasa.
Nu stiam unde sa ma opresc sau incotro sa o iau , asa ca am facut un mic popas pentru ami aseza gandurile si pentru a ma odihni, in acel moment am auzit niste zgomote nu am apucat sa ma intorc sa vad, cinev mi-a aparut in fata si a incercat sa ma atace.
-Hmmm … ce avem noi aicea? A spus un motanul care era de o culoare portocalie cu pete albe si ii lipsa un ochi .
Am incercat sa fug dar iara mia aparut in fata.
-Nu ai unde sa fugi , papusa de doi bani ce esti .
Imi era frica , abea daca mai puteam respira , cand a aparut ceva din intuneric si ma salvat.
-Donny , Donny , parca ti-am spus ca nai ce cauta aicia , este teritoriul meu , si numai al meu, nu am de gand sal impart cu un trisor ca tine.
-Snnnuu….Snupins, esti chiar tu?
Vocea motanului nu mai era la fel , ii tremura parca se temea de cea ce se ascunde in intuneric , nu puteam sa ghicesc ce se afla in celalalt colt de strada ii vedeam duar umbra care semana cu umbra severa care imi amintea de infricosatorul Marcus , dar nu era duar umbra, mai era si vocea , nu era una obisnuita era subtire incat acea persoana parca plutea cand vorbea.
-Da Donny , eu sunt , in carne si oase , ce credeai ca ai scapat asa de usor de mine?
-Dar este imposibil , tuu, cumm , nu intelegg … mrrrrr
Nu intelegeam ce vorbea motanul cu acea persoana misterioasa , dar inainte de ami da seama motanul a disparut auzinduse in urma lui o gramada de vorbe rostite de el :
,,El , acicea? nu se poate , dar cum ? cum e posibil asa ceva”
Si tot asa a continuat pana a disparut in ceata ce se lasease pe acea strada pustie.In momentul in care a iesit din acel colti sinistru unde i se vedea duar umbra mi-am dat seama ce fel de finta era , era un sobolan nu prea frumos la aspectul fizic dar iti dadea o stare de bucurie atunci cand ii intalniai privirea.
-Banuiesc ca ar trebui sa-mi multumesti?
Era o intrebare la care el batea un apropo , nu-mi gaseam cuvintele ca sa pot vorbi corpul , mintea chiar si inima imi erau inghetate de frica, dar mi-am facut intr-un final curaj si i-am multumit.
-Muuuultumesc!
Nu am apucat sa deschid gura dinou sau nici macar sa respir ca el a inceput sa vorbeasca dinou.
-Banuiesc ca nu esti de prin locurile astea , pari obosita , nu vrei sa mananci ceva?Hai nu-ti fie teama nu o sa-ti fac nici un rau….Urmeazama.
Si asa am si facut l-am urmat pana intr-un barlog care era ascuns intr-un canal lung dar destul de confortabil , oriunde era mai bine decat in acel teatru alaturi de Marcus.
-Sper ca-ti place branza, duar atata am …
Cum putea o finta a subteranului asa de infricasatoare sa fie asa de darnica?A venit cu un platou micut dar destul de incapataor pentru o portie de branza si l-a pus pe masuta rotunda cu picioare de lemn.
-Care este numele tau micuta marioneta?
-Numele meu?Eu nu am un nume , nimeni nu ma striga pe nume pana acuma.
-Atunci ce ai zice sa-ti dam un nume, a da am uitt ca sa ma prezint numele meu este Snupins. A spus sobolanul care nu mai arata deloc infricosator.
Si a inceput sa se invarta intr’o parte si in alta a camerei, murmurand niste nume foarte ciudate .
-Lola … nu , nu nu-mi place , Mery … hmmm nici asta nu-mi place , tie iti place ?
Mi se parea destul de dragut numele Mery dar nu ma lasat sa raspund la intrebare ca a inceput sa mormeie dinou , de o data sa rastit aducanduma la realitate din gandurile ce le aveam.
-Gata stiu , sunt un geniu ….. ha ha ha ha …. ce zici de Didi ? Haide trebuie sa-ti placa , e frumos , am cunoscut o buburuza cu numele asta cand am fost in ,,Padurea fara crengi” da stiu ciudat nume pentru o padure nu crezi?
A inceput sa imi povesteasca o gramada de amintiri punandumi cate o intrebare dar niciodata nu apucam sa raspund ca incepea sa isi aduca aminte de alte si alte lucruri .

Triunghiul papusilor I


Capitolul I

Cine sunt? Ce fac? Increderea nare limite , poti fi tu insuti sau iti poti creea indentitatea acea falsa pe care multi dintre noi o avem. Asa incepe si viata mea de papusa ,fugind incercand sa-mi gasesc libertatea.
2.06.1997 tin minte ziua acea cand am fugit pentru prima data din acel teatru bantuit. Marcus, proprietarul ma tinea inchisa intr’o camera fara pic de lumina naturala, eram papausa lui , cea care distra oamenii aducandui bani. Unde era lumina soarelui , unde era casa mea? De ce de fiecare data cand incercam sa fug ma prindea? De ce imi pun atatea intrebari care nu isi au niciodata raspunsul? Pasi care se aud pe coridor imi dau acel fior de groaza care numi da pace niciodata, da e el ,Marcus ,care vine si ma scoate in fata acelei multimi care ma asteapta. Spectacolul nu sa terminat ca toate celelalte , Marcus nu era mandru de munca ce am facuto si ma inchis dinou in camera acea triunghiulara, nu era mare ci din contra foarte mica pe vremuri era cea mai viuaie camera din acel teatru in ea locuia cea mai frumosa papusa maioneta din intregul teatru, pur si simpu toata lumea o iubia, dar si ea la randul ei nu era fericita alaturi de Marcus si a fugit, de atunci nimni nu o mai vazuse. Eu aveam acelasi plan pe care Annia papusa maioneta la urmat, dar fusesem prinsa. Zilele se scurgeau , la fel si lunile si nu puteam gasi nici o solutie de a pleca spre inceputul unei noi vieti.
Vineri , o zi ploioasa dupa spectacol m-am indreptat spre iesirea din scena cand Marcus mia aparut in fata cu un baietel tragandul dupa el. Numele lui era Junior fusese parasit de catre mama lui in fata portilor de la intrarea principala din teatru. Marcus la luat facandul una din slugile lui, atunci cand l-am vazut am inceput sa vad lumina din sufletul meu la fel si dorinta de a fi libera . Nu mi-am dat seama cand am intrat in camera ca Marcus il impinse si pe baiat inauntru.
Avea ochi albastri plini de lacrimi , parul lui ca si graul era ciufulit iar hainele lui murdare erau rupte in majoritatea locurilor.
Ia-m intins o patura pentru a se acoperi cu ea , dar sa uitat la mine speriat si sa retras si mai mult in intuneric. Am asteptat sa adoarma si l-am acoperit , patura mea nu era destul de mare pentru el si am luato si pe cea de pe pat cu care ma invleam eu. Omeni ma credeau acea papusa nebuna , nimeni nu ma privea in ochi sa-mi vada suferinta prin care as fi putut muri in curand.
Junior s-a trezit dar nu se uita la mine , probabil era traumatizat de cosmarurile prin care a trecut, dar m-am bagat in seama cu el incercand sa aflu cat mai multe detali despre el.
-Hei, cum te cheama?
-Promiti ca nu-mi faci rau?
Mia pus o intreare la care nu aveam pregatit un raspuns.
-Pe cuvant de marioneta.
-Junoir , Junoir este numele meu.
-Junoir , cum ai ajuns aicea? M-am temut sa-i pun aceasta intrebare de teama ca il voi face sa sufere mai mult , dar totusi am facuto.
-Nu stiu, tot ce imi aduc amintesc este cum mama urla si ii implora pe ei sa nu-mi faca rau.
-Care ei? Curiozitatea mea crestea din ce ince mai mult.
Pe coridor se auzeau dinou pasi aceia care imi dadeau groaza dar de data asata nu veneau dupa mine , veneau dupa el , dupa Junoir.
-Hei ,tu, orfanule vinou dupa mine.Astrigat marcus cu vocea lui grosa.
Imi era frica de cea ce i se va intampla micutului meu prieten, dar nu puteam face nimic , eram duar o mica marioneta ce ava visurile ei de a fi libera , de a cunoste natura , de a sti ce inseamna a iubi pe cineva.

Daca as fi Tu!

Daca as fi Tu!

Daca as fi tu oare ce as face eu?
Hmmm sa vedem ce va iesi…..

As rascoli prin privirea ta , acum si a mea ,
Si as incerca sa aflu un singur lucru
Ore inima ta , acum si a mea,
Bate cu acelasi suras sacru?

Imi voi raspune la intrebare , cu o alta intrebare
De ce ma privesti cu indiferenta cand ma vezi in culoare?
Ore fatza, ochi mei nu ma dau de gol atunci cand te zaresc?
Si raspunsul este nu , pentru ca nu sunt un lucru pamantesc.

Loveless

O poezie primita de la un prieten , mie chiar mia placut ( Thanks Paul )

Loveless

Prologue
When the war of the beasts brings about the world’s end
The goddess descends from the sky
Wings of light and dark spread afar
She guides us to bliss, her gift everlasting

Act I
Infinite in mystery is the gift of the goddess
We seek it thus, and take to the sky
Ripples form on the water’s surface
The wandering soul knows no rest

Act II
There is no hate, only joy
For you are beloved by the goddess
Hero of the dawn, Healer of worlds
Dreams of the morrow hath the shattered soul
Pride is lost
Wings stripped away, the end is nigh

Act III
My friend, do you fly away now?
To a world that abhors you and I?
All that awaits you is a somber morrow
No matter where the winds may blow
My friend, your desire
Is the bringer of life, the gift of the goddess
Even if the morrow is barren of promises
Nothing shall forestall my return

Act IV
My friend, the fates are cruel
There are no dreams, no honour remains
The arrow has left the bow of the goddess
My soul, corrupted by vengeance
Hath endured torment, to find the end of the journey
In my own salvation
And your eternal slumber
Legend shall speak
Of sacrifice at world’s end
The wind sails over the water’s surface
Quietly, but surely

Act V
Even if the morrow is barren of promises
Nothing shall forestall my return
To become the dew that quenches the land
To spare the sands, the seas, the skies
I offer thee this silent sacrifice

Sper sa intelegeti ceva din ea ….(:

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.